Monografie

Istorie Aprilie 6, 2014

Partea de nord, nord-vest a actualului sat Liveni, de pe teritoriul actual al comunei Manoleasa, care a purtat numele Livenii Vechi, în perioada 1887-1950, în opoziţie cu Livenii Noi sau Stânca lui Ureche. Contopindu-se din 1950, au adoptat numele Liveni.

Satul este situat la opt km nord de reşedinţa comunei, la şase km sud-est de satul Mitoc, pe malul drept al Râului Prut.

Sat vechi, despre a cărui existenţă se vorbeşte pentru prima dată într-un document din 18 august 1585, când Petru voievod întăreşte fraţilor Trifan, Pantea şi Ilco, „a treia parte din a treia parte din …, mai jos de fântâna săpată (la circa opt km est de actualele sate Panaitoaia şi Zoiţani, fosta moşie Hodcouţi, la fântâna  săpată), cumpărată cu 60 zloţi tătărăşti de la Nastasia, fiica lui Iurie, din privilegiile de cumpărătură ale tatălui ei de la Bogdan voievod, fiul lui Alexandru voievod…”[1].

Iurie cumpărase aici moşia în zilele lui Alexandru voievod. Nastasia, fiica lui Iurie, vinde a noua parte din moşie cu 60 zloţi.

La 17 iulie 1645, Vasile voievod întăreşte lui Vasile, diaconul din Slobozia de la Ştefăneşti, „a treia parte din Liveni şi din Hotovăţ (Hotcăuţi)…”[2].

Satul a avut caracter răzeşesc având, conform documentelor consultate, un mare număr de copărtaşi în stăpânirea moşiei.

În perioada 1730-1740, mitropolitul Antonie trece moşia Liveni în stăpânirea Mitropoliei Moldovei[3], de la care era arendată în 1772 de către Gh. Muntean, negustor din Botoşani[4].

La mijlocul secolului al XIX-lea, în moşia Liveni era arendaş Iosif Uhrinovschi (care avea locuinţă la Vlăsineşti), care s-a împărat rău cu sătenii, 32 familii trecând în stânga Prutului[5].

În 1907 este menţionat un sat nou pe teritoriul Liveni, numit Cuza Vodă, înglobat în satul Livenii Vechi, în 1908.

Numele satului este derivat de la un antroponim: Lev, Leva, Levici, Livici (un Lev, fratele lui Hodco Costici, bunicul Fedorei din Ştiubeiul pe Başeu (1492), Hodco - o fi cel care a dat oiconimul Hodcouţi - Hotcăuţi? Levici Alex., Ivanco?), la care s-a adăugat sufixul „-eni”.

Pentru satul Livenii Vechi nu se cunoaşte existenţa vreunei biserici sau şcoli.


[1] Documente privind istoria României, A. Moldova, veacul XVI, vol.III, Bucureşti, 1953, p. 285-286.

[2] Catalogul documentelor moldoveneşti din Arhiva istorică Centrală a Statului, vol. II, Bucureşti, 1959, p. 356 (nr. 1792).

[3] C. Ciocoiu, Note la monografia bisericilor…, p. 128.

[4] Moldova în epoca feudalismului, vol. VII, partea I, Chişinău, 1975, p. 79, 518.

[5] I. Ionescu (de la Brad), Agricultura română din judeţul Dorohoi, Bucureşti, 1866, p. 454-456.